Concept

          Economia verde, aşa cum este definită de recentul Raport al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (lansat în februarie 2011), are ca rezultat îmbunătăţirea bunăstării şi echităţii sociale, concomitent cu reducerea semnificativă a riscurilor de mediu şi deficitului ecologic. Tranziţia spre o economie verde înseamnă politici şi investiţii care vor decupla creşterea economică de creşterea consumului curent intensiv de materii prime şi energie. O economie verde poate fi gândită ca o economie cu emisii reduse, prin utilizarea eficientă şi durabilă a resurselor şi asigurarea incluziunii sociale. Într-o economie verde, creşterea veniturilor şi ocuparea forţei de muncă ar trebui să fie impulsionate de către investiţiile publice şi private ce reduc emisiile de carbon şi poluarea, sporesc eficienţa energetică şi eficienţa resurselor, şi previn pierderea biodiversităţii şi a serviciilor ecosistemelor.
Karl Burkart defineşte o economie verde ca fiind bazată pe şase sectoare principale:
1.Energie regenerabilă (solară, eoliană etc.);
2.Construcţii “verzi" (ex. construcţii LEED – Leadership in Energy and Environmental Design);
3.Combustibili alternativi (vehicule electrice, hibride sau combustbili alternativi);
4.Managementul apei (epurarea apelor, sisteme de colectare a apei de ploaie etc.);
5.Managementul deşeurilor (reciclare, depozitare etc.);
6.Managementul teritorial (incluzând agricultura organică, conservarea habitatelor, împăduriri la nivel urban-parcuri, reîmpăduriri şi stabilizarea terenurilor).
          De asemenea există și cea de a 7-a categorie ce poartă denumirea de "piețe verzi" şi include piețe precum "green banking and financial investment services" - servicii bancare şi de investiţii verzi; "carbon trading" - comerţul cu carbon s.a.